Folosim cookie-uri
Acest site folosește cookie-uri pentru a asigura cea mai bună experiență pe site-ul nostru.
calatoriacredintei@yahoo.com +40 0727 158 332

Și totuși, speranța nu moare!

Speranța ne-a fost sădită adânc în suflet de Domnul, Creatorul nostru. Definită ca fiind: „o necesitate psihologică, în încercarea modestă de a preconiza viitorul.”1 Ea este o stare lăuntrică care ne pune sufletul într-o așteptare activă. De cele mai multe ori, speranța nu așteaptă să apară lucruri noi, ea e obișnuită să stea în zona unui confort sufletesc în care nu sunt schimbări.

Observăm că, câtă vreme Adam a stat lângă Dumnezeu a avut o speranță legată de lucrurile obișnuite ale vieții. Din moment ce a păcătuit s-a schimbat și perspectivele așteptărilor lui. Ceea ce a apărut nou în sufletul lui Adam a fost speranța redobândirii unei salvări eterne pe care o pierduse.

Cu această speranță a fost izgonit din Eden.

Ce-ar fi viața noastră fără speranță? Ceva din care ar lipsi sensul, sau motivația de a lupta pentru un scop, de unde ar lipsi acea capacitare lăuntrică pentru a învinge în orice bătălie sufletească. Speranța este întreținută în suflet de cuvinte, de experiențele și victoriile altora.

Semnul după care o putem recunoaște că e ACOLO unde avem nevoie de ea este văzut în starea de liniște pe care o avem în fața lucrurilor care ni se întâmplă, și mai ales atunci când așteptăm să ni s-a promis.

Avraam, părintele credinței, a trăit o asemenea stare după ce a primit de la Dumnezeu CUVINTE! Au fost suficiente ca să întrețină în lăuntrul său așteptarea împlinirii celor spuse de către Dumnezeu. Pe lângă lupta cu gândurile și prejudecățile oamenilor, Avraam a luptat ca sufletul său să aibă speranță, chiar dacă așteptarea i-a fost lungă.

În final, a biruit, făgăduința s-a împlinit, speranța l-a ținut în viață pe omul credinței. Putem spune că a meritat, că atunci când s-a împlinit vremea binecuvântării Avraam era acolo, pe poziții, tare în credință. Ce frumos! Cuvintele au adus speranța, speranța a trezit interesul în așteptare, iar credința l-a făcut biruitor.

Poate mă întrebați, dar noi, ce să facem?!


Lumea de acum ne propune tot felul de soluții pentru a ne motiva sau re-motiva în fața greutăților vremii pe care o trăim. S-au scris cărți despre motivarea adolescenților, a tinerilor visători, a familiilor nou formate, a bărbaților și femeilor, nimeni nu scapă.

Cu toate acestea, oamenii sunt tot mai confuzi, sunt de-motivați și lipsiți de speranță. E clar, cuvintele oamenilor, oricât de bine ar fi spuse, sunt limitate, pentru că vin de la oameni care au la rândul lor…limite.

Cristos a vorbit deschis despre subiectele sensibile din viața oamenilor pentru a le reda speranța.



A vorbit despre iertare, pentru ca cei vinovați să trăiască cu speranța dobândirii împăcării cu Dumnezeu; a vorbit despre viitor ca despre un timp și un loc din care nu lipsește speranța, în condițiile în care teama de viitor a creat atâtea probleme sufletești.

Mai mult decât atât, Isus a vorbit cu ucenicii Săi despre speranța pe care o avem în fața celei mai dramatice experiențe a omului, și anume moartea. Învierea Lui din morți este speranța și garanția eternității noastre.

Lipsa speranței din viața multor oameni este cauzată de tipul de mesaj pe care l-au întâlnit și crezut la un moment dat. Deși nu știm tot, tot ce știm ne dă speranță în așa fel încât să ne păstrăm entuziasmul pentru ceea ce urmează să ni se întâmple. Când îl crezi pe Dumnezeu ți se hrănește sufletul cu nădejdi care nu înșală și aștepți să se întâmple tot ce ți-a promis El prin cuvânt. Grija trecerii prin viață este de a ne ține speranța în viață.

Speranța, ne spune apostolul Domnului, RĂMÂNE²!

J.D.Douglas, Dicționar biblic, Societatea Misionară Română, Oradea, 1995, p.1226.
Biblia, trad. Dumitru Cornilescu, Societatea Biblică din România, Oradea, 2007, 1 Cor. 13:13, p.1123.

Stefan Ivan


Articolul de azi explorează importanța speranței în viața omului, prezentând-o ca pe un dar divin esențial care ne menține motivați și încrezători în fața provocărilor. Prin exemple biblice, precum Avraam și Isus, se subliniază puterea speranței de a ne susține în momentele dificile și de a ne conduce spre biruință și împlinirea promisiunilor divine.

Comentarii

Lasă un comentariu