Călătoria credinței

Plecarea (izgonirea) lui Adam din grădina Edenului rămâne un lucru greu de înțeles. Ce le-a lipsit acolo? Nimic!

Omul și nevasta lui aveau totul din belșug, tot ce le trebuia ca să fie fericiți și satisfăcuți. Și totuși, de ce s-au expus în felul acesta? De la ce a pornit totul? De la un lucru natural, firesc, nevinovat, au vrut să mănânce.

Păi, au mâncat și până atunci. Da, dar nu din ce le-a fost interzis. Neascultarea lor a făcut să apară coruperea poftei naturale a omului în ,,pofta rea”. Atunci a apărut nemulțumirea în inima omului? Mă îndoiesc.

Nemulțumirea vine odată cu libertatea pe care Dumnezeu i-a dat-o omului prin actul creației. Cum așa? Nemulțumirea este un act deliberat al voinței omului creat după chipul și după asemănarea lui Dumnezeu. Adam și Eva au ales să fie nemulțumiți. Din moment ce ai totul și vrei SĂ MĂNÂNCI mai mult, sau altceva decât ți-a dat Dumnezeu te pui inevitabil în opoziție cu voia lui Dumnezeu.

Vedem în Biblie, în relatarea despre finalul actului Creației, cum Dumnezeu Creatorul S-a uitat la tot ce făcuse și a văzut că ,,erau foarte bune!”¹ Totul era după voia Sa, nu lipsea nimic. Și totuși, de ce oamenii au vrut altceva? Mâna întinsă spre fructul oprit nu este un gest făcut de foame, ci mai degrabă este o alegere conștientă făcută în mijlocul abundenței.

De aici a pornit totul.

Din acel moment, zi de zi, an de an, oamenii aleg să fie tot mai nemulțumiți. Curios este faptul că sunt nemulțumiți atât bogații cât și săracii, și cei mici dar și cei mari, copiii dar și părinții, cei căsătoriți dar și cei necăsătoriți. Uimitor e faptul că întâlnim nemulțumire chiar și în rândul multor credincioși din comunitățile de credință.

Monahul Nicolae Steinhardt / Sursa: Basilica.ro

Părintele N. Steinhardt, omul care l-a cunoscut pe Cristos în închisoarea de la Aiud, spunea: ,,Un creștin nu mai are voie să fie umbros, nemulțumit și acru.”² Stai și te întrebi, cum să pui alături experiența mântuirii din viața unui creștin cu nemulțumirea pe care o exprimă?

De fapt, mulțumirea este expresia plinătății inimii, sau așa cum amintea Honore Balzac: ,,Recunoștința este memoria inimii”. Când inima e schimbată prin puterea Domnului, atunci ne sunt deschiși ochii inimii ca să putem vedea și înțelege sursa binecuvântărilor din viață.

Teologul Cruceru Marius³ surprinde într-o analiză făcută cu privire la starea spirituală care ar fi de dorit la un credincios, spunând: ,,Un creștin autentic nu poate fi nemulțumit decât de propriile-i performanțe spirituale, de prea puțina asemănare cu Domnul, de prea puținele roade spirituale.

Invitația apostolului este în consonanță cu alegerea pe care a făcut-o, și anume de a-și alege atitudinea în mijlocul necazurilor și întristărilor din viață. Face sens acest - ,,Bucurați-vă totdeauna în Domnul, iarăși zic: Bucurați-vă!”⁴ – atunci când vine de la un om cu inima mulțumită. În mărturisirea lui de credință amintea faptul că: ,,M-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă”⁵ .

Iată, pentru Pavel, mulțumirea este o alegere prin care se deschide perspectiva sărbătorii.

Astăzi, în Statele Unite, se ține în a IV joi din luna noiembrie sărbătoarea națională Thanksgiving. Totul a început în anul 1621 în Playmoth, o colonie englezească ( astăzi Massachusetth), când fermierii din acele timpuri au avut o recoltă miraculoasă în acel an agricol și au făcut o sărbătoare a mulțumirii. Mai târziu, într-un punct important al istorie, președintele american Abraham Lincoln în data de 3 Octombrie 1863 a semnat o Proclamație pentru instituirea acestei sărbători.⁶

Ea a fost urmată de Rezoluția Congresului SUA adoptată în anul 1941.Sărbătoarea s-a vrut a fi o piedică în calea uitării și un mod de a le ține americanilor privirea îndreptată spre Dătătorul binecuvântărilor. Lincoln le-a cerut americanilor ca în această zi să aducă înaintea Domnului: ,,Recunoștință și rugăciune către Tatăl nostru binefăcător care sălășluiește în cer”.

Nemulțumirea n-are sărbătoare, pe când mulțumirea te face să înlănțui sărbătoare după sărbătoare. Nemulțumiții au pretenții, liste cu revendicări, ei niciodată nu îți dau, ba din contră, doar vor să ia ceva de la noi. Cu ei nu o scoți niciodată la capăt. În schimb, mulțumirea este mai mult decât un act de politețe, este expresia unui ospăț necurmat al inimii celui care a înțeles cine este Dătătorul binecuvântărilor.

Richard Wurmbrand / Sursa: subsplash.com

Înțeleptul Solomon scria: ,,Cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat”⁷ Iată, mulțumirea vine dintr-o inimă hrănită bine, acolo unde este adus cuvântul lui Dumnezeu și el, cuvântul, creează această abundență. Când stai de vorbă cu un astfel de om simți că îți invită sufletul la masa și te servește cu atâtea bunătăți.

Pastorul Luteran Richard Wrumbrand, cel care a fost ținut în temnițele comunismului timp de 14 ani, spunea un lucru pe cât de simplu pe atât de profund: ,,Dacă i-am mulțumi lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi, n-am mai avea timp să ne plângem.”

^{1 Biblia , trad. Dumitru Cornilescu, Societatea Biblică din România, Oradea, 2007, Geneza 1:31, p.2.
2 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii: Manuscrisul de la Rohia, Iași, Polirom, 2012.
3 https://mariuscruceru.ro/2015/10/04/sarbatoarea-multumirii/
4 Biblia , Epistola către Filipeni, 4:4, p. 1153.
5Ibidem, p. 1154.
6“Proclamation of Thanksgiving”, Washington D.C., October 3 1863, Abraham Lincoln Online, disponibil la http://www.abrahamlincolnonline.org/lincoln/speeches/thanks.html.
7Biblia , Proverbe 15:15, p.653}