Folosim cookie-uri
Acest site folosește cookie-uri pentru a asigura cea mai bună experiență pe site-ul nostru.
calatoriacredintei@yahoo.com +40 0727 158 332

Lucruri care se repetă

Una dintre înzestrările pe care Dumnezeu i-a dat-o omului pe care l-a creat, este uitarea.

O înzestrare care să ne asemănăm cu Cel care ne-a zidit. În Scriptură găsim faptul că Dumnezeu uită, iar asta nu este o slăbiciune, dimpotrivă, uitarea Lui este un semn al bunătății Sale. Prin acest exercițiu al uitării El ne arată faptul că Își propune să ierte pe cei care se întorc cu pocăință spre Domnul.

Iertarea este tratamentul aplicat de Dumnezeu celor care se întorc de la faptele lor rele și vor să trăiască după adevăr. El îi consideră pe acești oameni ca și când nu au greșit, că s-a întâmplat nimic în viața lor care să-L fi ofensat.

În general, uitarea nu este actul de negare a lucrurilor întâmplate, nu înseamnă că un lucru de care nu vrei să ți-l reamintești el nu s-a întâmplat niciodată. Uitarea este un exercițiu puternic al voinței unui om.

Este puterea pe care o primim de a ne desprinde și a ne reorganiza prezentul pentru un viitor plin de speranță. Trecutul unui om nu este ceva lipsit de valoare, sau care să nu prezinte interes pentru alții. Istoria este la îndemâna noastră pentru a evalua ce au lăsat în urmă înaintașii noștri.

Uitarea l-a încântat pe Iosif, fiul lui Iacov, patriarhul poporului Israel, care după ani grei de suferință, și-a propus să…uite. În ziua când a devenit tată, Iosif i-a uimit pe toți cei de lângă el atunci când pune nume copilului său, Manase (uitare)1 , un nume sugestiv pentru experiența lui de viață. Era clar, Iosif vrea să uite, dar nu vrea să ierte.

Iosif marchează în felul acesta desprinderea de experiența dureroasă a trecutului său. Ce omite Iosif? Că Manase, cel pe care l-a numit ,,uitare”, tocmai el îi aducea aminte în fiecare zi de faptul că a fost un trecut pe care vrea să-l uite. Iosif trebuia să învețe că nu așa te desprinzi de trecut.

Când și-a revăzut frații după 20 de ani a realizat că….nu-i uitase!

Scriitorul și editorul american Philip Yancey, în cartea sa: ,,Întrebarea care nu dispare niciodată”2 prezintă, printre altele, experiența dramatică a unor părinți din Newtown SUA, a căror copii au fost împușcați la școala primară Sandy Hook pe 14 decembrie 2012, de un dezechilibrat mintal.


Philip Yancey / Sursa: CNN


Unul dintre părinți, tatăl unei fetițe ucise, a spus la întâlnirea cu Yancey: ,,Am descoperit că uneori e mai bine ca oamenii să nu spună nimic, fiindcă ești atât de îndurerat, încât nu vrei să auzi decât ceva care ar putea să-ți aducă copilul înapoi”, și a adăugat ,,Dar dacă m-ați întreba, v-aș spune doar atât: cu timpul, durerea se diminuează. Cu timpul, deși nu vei uita niciodată, vă veți continua viața. Și chiar dacă acum pare imposibil, veți simți iarăși bucuria.”

Uitarea este exercițiul prin care te îndepărtezi cu grijă de lucrurile din trecut. În trecutul nostru nu sunt doar lucruri ce trebuie uitate, care ne-au rănit, din contră, sunt experiențe și realizări extraordinare. Totuși, chiar și de lucrurile speciale din trecut trebuie să ne îndepărtăm cu mare grijă. Este modul înțelept de a da o șansă prezentului ca să ne surprindă.

Unii trăiesc în trecutul lor, pentru că doar acolo au fost ceva, sau au experimentat lucruri înalte pe calea credinței, și nu vor să se raporteze la altceva. Este semnul îngrijorător al faptului că ne-am oprit din creșterea în credință dacă credem că tot ce a avut Dumnezeu să ne arate este în trecutul nostru oricât mari ar fi experiențele prin care trecem.

Experiențele noastre din trecut au adus în noi înțelepciunea care ne face să privim cu mai mare atenție spre lucrurile pe care le întâlnim sau le facem astăzi. De ce? Pentru că lucrurile de astăzi vor fi privite cu timpul ca parte a trecutului nostru. Așa că trebuie să fim precauți.

Martin Luther spunea că: ,,Necazul este cea mai bună carte din biblioteca mea” 3

1 Biblia, trad. Dumitru Cornilescu, Societatea Biblică din România, Oradea, 2007, Geneza 41:51, p.47.
2 Philip, Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată, trad. Agnes Dragomir, Oradea, KERIGMA, 2014, p.143.
3 Ibidem p.113.


Stefan Ivan


Articolul de azi ne așază cu fața spre trecut. Uitarea, ca parte a experienței umane, este abilitatea pe care Dumnezeu a dat-o omului ca să-și gestioneze singur crizele vieții sale. Din trecut învățăm, iar prezentul nu este altceva decât o pregătire mai înțeleaptă a lucrurilor din viață, lucruri care, cândva, vor deveni pentru noi și pentru alții TRECUT.

Comentarii

Lasă un comentariu