Una dintre atitudinile uimitoare ale Mântuitorului a fost tăcerea!
Evangheliștii Matei și Marcu spun la unison că în fața Sinedriului: ,,Isus tăcea”1 Este un detaliu extrem de sensibil cu privire atitudinea pe care Și-a ales-o Isus într-un moment în care toți așteptau cuvintele Sale. E uimitor faptul că, Cel care este Cuvântul lui Dumnezeu alege să tacă? Cum, Cel care are întotdeauna ce spune ca să ne îmbogățească sufletele, tace? Și totuși, Isus alege să tacă!
De ce tace? Este tăcerea lui Isus un mod de a transmite un mesaj? În opinia călugărului augustinian Thomas a. Kempis2 , care în lucrarea sa ,,De Imitatione Christi”, care după Sfânta Scriptură, este cea mai tradusă și răspândită carte în lume, susținea că: ,,Nimeni nu vorbește cu mai multă încredere decât cel care tace.” Tăcerea celui care are mesaj este în cele din urmă mesajul ales pentru noi!
Când noi ne așteptăm la cuvinte, Dumnezeu ne surprinde făcând să se audă ecoul tăcerii Sale! Tăcerea este instrumentul prin care Dumnezeu vrea să fie auzit! Cum se întâmplă lucrul acesta? Tăcerea lui Dumnezeu activează cuvântul Său din noi și-l face să se audă. Când nu vin cuvinte din afară noastră, trebuie să le folosim pe cele pe care le-am strâns înăuntrul nostru.
Exercițiu este acesta: tăcerea Lui dă posibilitate cuvintelor Sale din inima noastră ca să se audă. Este revelația arhivată la care putem face trimitere în orice vreme. Cuvântul e în noi, iar călăuzirea trebuie să vină din izvorul înțelepciunii deschis de Duhul Sfânt în inima noastră.
Luca ne prezintă experiența preotului Zaharia care a avut o revelație în Templu în timpul slujirii sale. Cum se face că revelația l-a lăsat pe Zaharia mut și nu tăcut?! Filozoful și scriitorul Ernest Hello are o explicație pentru asta spunând: ,,Zaharia a fost mut în loc să fie tăcut. Dacă ar fi acceptat revelația probabil cu nu ar fi ieșit mut din Templu, ci tăcut.” În cazul lui Zaharia, tăcerea ar fi fost de preferat decât muțenia în care a ajuns.
Oricum oamenii care îl așteptau afară din Templu n-au făcut distincție între muțenia impusă și tăcerea ca semn al revelației care te-a copleșit. Era clar faptul că din tăcere poți ieși atunci când vrei să vorbești, dar din muțenie căpătată nu poți ieși decât dacă ce se împlinesc cuvintele care ți-au fost revelate.
Zaharia avea în inima lui cuvintele spuse de Arhanghelul Gavril, cuvinte pe care el nu le-a crezut, iar ele nu i-au dat voie acum să vorbească. În final și-a recăpătat glasul atunci când a văzut cu ochii lui ce costuri trebuie plătite pentru o ezitare de moment. Lipsa cuvintelor lui Zaharia nu era un semn al faptului că a ales să tacă, ci în cazul lui i-a fost oprită mărturisirea prin cuvinte a revelației avută.
Faptul că cineva vorbește mult despre un lucru sau altul nu înseamnă că deține informația ultimă și poate să comunice despre ea. Tot așa, tăcerea unora nu arată faptul că sunt plini de cuvânt și lasă acest cuvânt să lucreze în lăuntrul său.
Muțenia este o decizie divină în dreptul celor care nu cred și nu pot spune nimic despre adevăr.
Întorcându-ne la Mântuitorul nostru Isus, reținem că tăcerea Lui este o modalitate de a-i proteja pe cei care pun întrebări considerate de comentatorii biblici ca fiind ,,absurde”3 . La ce să răspundă? Lucrurile pe care le invocau cei care îl acuzau pe Isus erau penibile. Isus nu intră în jocul celor care vor să-L pună să-Și justifice fiecare cuvânt din timpul propovăduirii Sale. Un lucru era cert, cei care îl acuzau nu știau cu exactitate ce spusese Isus, dar Caiafa știa, iar lucrul acesta îi crea o mare problemă.
Caiafa s-a temut de cuvintele lui Isus, iar acum trebuie să suporte tăcerea Lui care incomodează. Teama de cuvintele lui Isus i-a cuprins pe preoți chiar și după răstignirea Mântuitorului atunci când s-au dus la Pilat și i-au cerut să pecetluiască mormântul: ,,Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era în viață, a zis: ,,După trei zile voi învia!”4
Unii oameni neagă ineranța5 și autoritatea Scripturii. Ei cred că prin negarea Bibliei pot sta liniștiți. Pe când alții au probleme tocmai în fața tăcerii și a lipsei unui răspuns din partea lui Isus. Teologul R.C. Sproul face o analiză a termenilor infailibilitate și ineranță, ambii cu trimitere la autoritatea Scripturii: ,,Cuvântul infailibil poate fi definit prin ideea de a fi ceva fără greșeală, un lucru incapabil de a face greșeli.
Din punct de vedere lingvistic, termenul infailibil este mai restrictiv decât termenul inerant. Cert este că, deși aceste cuvinte au fost folosite aproape ca niște sinonime în limba noastră, între cele două există o deosebire tehnică și istorică. Deosebirea stă în faptul că avem de-a face cu ceva potențial și ceva real, cu ceva ipotetic și ceva existent.
Infailibilitatea are de-a face cu chestiunea abilității sau posibilității, fiindcă acel lucru care este infailibil se spune că este incapabil de a face greșeli sau de a cădea în eroare. Prin contrast, lucrul care este inerant este acela care, în fapt, nu cade în eroare.” 6 Tăcerea lui Isus poartă cu ea un mesaj ca și ,,kerigma”7 , propovăduirea Sa publică. În ambele întâlnim dragostea pe care ne-a arătat-o la cruce.
Tăcerea nu trebuie să ne incomodeze, din contră, trebuie să avem liniștea celui care are încredere și așteaptă.
1 Biblia , trad. Dumitru Cornilescu, Societatea Biblică din România, Oradea, 2007, Evanghelia după Marcu 14:61, p.982.
2 THOMAS a. Kempis, Imitațiunea lui Christos, trad. Andrei Buzianu, Editura ACRB, București, 2003.
3 CRISTIAN , Bădiliță, Noul Testament- Evanghelia după Marcu, Editura Vremea, București, 2015, p.434.
4 Biblia , Evanghelia după Matei 27:63, p.960.
5 Ineranța, Principiul romano-catolic care susține infailibilitatea textului biblic, https://m.dex.ro/ineran%C8%9B%C4%83
6 R.C.Sproul, Pot avea încredere în Biblie?, trad. Ninel Lazăr, Editura Magda Grația, București, 2018, p.32.
7 The Greek New TestamentUnited Bible Societes, Sttutgart, Germany, 1966, p.32.
Comentarii