Călătoria credinței

Patriarhul Iacov și-a dorit cu ardoare să fie binecuvântat de Domnul.

Primise prin rugăciunea tatălui său promisiuni ale binecuvântării, dar n-a avut certitudinea că o are, ca o garanție dincolo de care să stea liniștit. Totul s-a petrecut într-o noapte în timpul unei întâlniri cu Îngerul Domnului. N-a fost simplu pentru el, acolo s-a dat o luptă intensă care a durat toată noaptea, iar în final Iacov a fost binecuvântat. Iacov a spus Îngerului: ,,Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”¹

Cu ce preț? Nu ne-ar conveni să experimentăm binecuvântarea în felul acesta. Autorul Genezei ne spune: ,,Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă”² Iată o dovadă a faptului că binecuvântarea divină lasă urme adânci în viața celor care o primesc. Lucrul acesta nu este confortabil!

Uitându-ne la povestea lui Iacov înțelegem de aici că binecuvântarea are urmările ei. Sunt împliniri, dar și riscuri pe care trebuie să ni le asumăm tot atât cât ne dorim împlinirea prin binecuvântare. Iacov a fost greu de învins în lupta pentru binecuvântare, iar urma lăsată de trimisul cerului în trupul său arată că a fi binecuvântat înseamnă să porți semnul atingerii divine care îți schimbă întotdeauna viața. Dacă l-ai fi întâlnit pe Iacov, patriarhul, și l-ai fi văzut cum umblă schiopătând cu greu ai fi spus despre el - ,,este un om binecuvântat”. Și totuși, nu s-a lăsat de trimisul cerului până n-a primit binecuvântarea, așa cum arăta ea.

În Noul Testament, avem relatarea întâlnirii lui Simon Petru cu Isus pe țărmul Mării Galileii. Acolo unde Petru căuta să-și câștige existența pescuind în apele dulci ale Lacului Ghenezaret. În ziua aceea, după o experiență de pescuit nereușită, Petru îl întâlnește pe Isus care îi spune că vrea să urce în barca lui ca să predice mulțimii!!! După predică, Isus i-a cerut să depărteze de la țărm corabia și să continue pescuitul. Ce se întâmplă? Miracolul, mrejele aruncate în mare sunt pline de pești, iar Petru este uluit, își cheamă în ajutor colegii și realizează că este mult prea mult pește pentru ei.

Ceea ce urmează este uluitor, în timp ce Petru adună fiecare pește care făcea parte din miracolul înfăptuit de Isus realizează că barca lui este limitată și că nu poate cuprinde tot ce a trimis Domnul spre el, așa că barca unde aduna binecuvântările începe să se afunde!!! Este uluitor! Binecuvântarea îi crează mari probleme lui Petru pentru că, pe deoparte e mult prea mare pentru barca pe care o are, iar în alt doilea rând, binecuvântarea ar fi trebuit să ajungă și în alte bărci ale celor care ca și Petru au fost pe mare dar n-au prins nimic. Era testul suprem pentru un om binecuvântat să învețe să-i binecuvânteze și pe alții.

Avraam, Părintele credinței, a luptat împotriva unei coaliții de împărați ai vremi condusă de Chedorlaomer³. Imediat după succesul avut în lupta cu ei, Avraam l-a întâlnit pe Melhisedec împăratul Salemului care îl binecuvântează, pentru ca mai apoi el i se închine cu zeciuiala lui. Binecuvântarea primită de Avraam a fost distribuită cu înțelepciune pentru ca prin ea și alții să fie sprijiniți de un credincios al lui Dumnezeu. Părintele Arsenie Boca spunea vis a vis de dărnicie: ,,Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce ești”.

Lupta lui Iacov cu Îngerul / Sursa: The New Yorker

Când citești cuvintele scrise de David din psalmul 23, nu se poate să nu te întrebi de ce cea mai mare parte a binecuvântării revărsate de Dumnezeu peste el ajunge să SE RISIPEASCĂ! Ce spune David? ,,Paharul meu este plin de dă peste el!”⁴ Experiența lui este una specială. Ceea ce a turnat Dumnezeu peste el a întrecut capacitatea lui de a reține ceea ce era din destul pentru sufletul lui. De ce această risipă? Nu știe Dumnezeu cât poate cuprinde inima noastră de toarnă întotdeauna mai mult decât ne trebuie? Nu știe El cât pește intră într-o barcă de îl pune pe Petru în situația de a își recunoaște limitele și să vadă cum i se scufundă barca?!

Cred că avem în față o manifestare a puterii nemărginită a lui Dumnezeu care întrece orice așteptare a omului, un mod de a ne surprinde întotdeauna cu generozitatea Sa. Dar, în același timp ne învață să intrăm în ritmul acestei manifestări care aduce plinătate, să ne bucurăm de ea și să fim gata ca să împărțim la rândul nostru binecuvântarea pe care am primit-o. Isus ne-a transmis principiul care guvernează în Împărăția lui Dumnezeu: ,,Este mai ferice să dai, decât să primești” ⁵

Nu vei risca niciodată dacă faci ceea ce trebuie cu ceea ce ți s-a dat!

^{1 BIBLIA , trad. Dumitru Cornilescu, Societatea Biblică din România, Oradea, 2007, Geneza 32:26, p.37.
2 Ibidem, Geneza 32:31,p.37.
3 Ibidem , Geneza 14:1-16, pp.13-14.
4 BIBLIA , Op.cit, Psalmul 23:5, p.565.
5 Idem Faptele apostolilor 20:35, p.1083.}