Privite de la început, lucrurile făcute de Dumnezeu erau foarte bune.
Noi ne-am născut într-o lume care se află în grija Dumnezeului nostru. Știindu-L la cârma vieții noastre suntem recunoscători. Părintele Nicolae Steinhardt1, încercând să răspundă la întrebarea ,,Ce-i datorez eu lui Hristos?”, invocă o rugăciune folosită în ritualul iudaic prin care să se aduc mulțumiri lui Dumnezeu.
Rugăciunea are în componența ei un stih care se repetă ca un refren ori de câte ori este invocată o lucrare săvârșită de Dumnezeu: „dai lanu”, care poate fi tradus- ,,De ajuns nouă”-, urmate de cuvintele: ,,dai li” - care semnifică mulțumirea personală prin care spui - ,,de ajuns mie”-. Mulțumirea este o recunoaștere directă a faptului că ceva frumos s-a întâmplat la inițiativa lui Dumnezeu.
Isus a recunoscut că nu doar Dumnezeu a făcut lucruri frumoase pentru oameni, ci iată că, într-o împrejurare o femeie a făcut un lucru frumos pentru El. Ce a făcut femeia aceasta? A cumpărat cu o sumă considerabilă un vas de alabastru cu mir de nard de mare preț și l-a turnat pe capul lui Isus! Uimitor!
Isus apreciază gestul și spune că se va vorbi mereu de ceea ce a făcut femeia aceasta sub imboldul dragostei ei pentru Mântuitorul și Învățătorul său: ,,Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”2 Isus vorbește despre grija Sa față de lucrurile făcute spre Slava Sa pentru a fi păstrate și evocate ca niște fapte memorabile de care trebuie să ne aducem aminte pentru totdeauna. Extraordinar!
Cu siguranță că această femeie nu s-a gândit la posteritatea acțiunilor ei, să intre în istorie ca cea care a fost apreciată de Isus pentru fapta ei, ci ea s-a pregătit ca să facă ceva memorabil pentru Învățătorul ei DOAR din dragoste și prețuire. Ea a rămas anonimă, însă nu și gestul ei de dragoste făcut pentru Isus.
C.S. Lewis spunea: ,,Citind istorie, veți descoperi că aceia dintre creștini care au făcut cel mai mult pentru lumea prezentă au fost tocmai cei care s-au gândit mai mult la viața viitoare…Țintiți către cer și veți avea și pământul, și cerul. Țintiți către pământ și nu veți avea nici unul, nici altul.”3
Why C.S. Lewis Became a Christian / Sursa: Fellowship for Performing Arts
Îmi amintesc că în timpul restricțiilor din perioada Pandemiei de coronavirus din anul 2020, la prima slujbă făcută cu participarea unui număr mai mare de credincioși, slujbă ținută în curtea interioară a Bisericii, am făcut un botez în apă pentru un singur candidat. Era un tânăr care participase la cursurile de cateheză înainte de pandemie, dar care nu reușise să se boteze.
Imediat ce am vorbit cu el am realizat că este un om de o sinceritate dezarmantă și cu o inimă de o sensibilitate rară. Venea dintr-o familie de credincioși, mama creștină penticostală, frați și surori pe Calea Domnului de mai multă vreme. Botezul lui ne-a făcut să uităm de greul acelor zile și să fim parte din bucuria unui om care a făcut cerul să se veselească.
Anii au trecut, iar astăzi, când mă uit spre el, realizez creșterea lui în credință, o credință care pe cât de tăcută pe atât este de puternică în faptele evlavioase care confirmă ritmul vieții noi în Cristos. Am văzut că sensibilitatea inimii lui a rămas aceiași, iar acum, mai mult ca oricând se aud ca un ecou pașii umbletelor lui pe drumul care duce spre slujirea celor necăjiți și încercați cum rar mi-a fost dat să întâlnesc.
Sunt lucruri frumoase care scot în evidență nu doar credința care ne învață să înfăptuim binele, ci ele evidențiază un dar duhovnicesc pe care l-a primit de la Dumnezeu, și anume DARUL AJUTORĂRILOR!4 Și lucrează cu el spre binele și bucuria celor încercați în diverse feluri. Ajutorarea este modul lui Dumnezeu de a lăsa mângâiere pentru cei care sunt în necaz, uneori prin mâinile oamenilor folosiți de El.
Scriitoarea Simone Weil spunea: „Creștinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferință, ci ne pune la îndemână miraculosul mijloc de a o îndura“.5
Faptele frumoase făcute din credință sunt fapte despre care nu se poate să nu vorbim. Este adevărat faptul că noi nu vedem totul, dar, cred că sunt suficiente dovezi care să confirme că avem în față o credință care face lucruri frumoase în Numele și pentru slava Domnului Isus Cristos. Este ceea ce apostolul Pavel îi spunea lui Filimon: ,,Îl rog ca această părtășie a ta la credință să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele care se face între noi în Cristos.”6
Nicolae Steinhardt / Sursa: Revistaechinox
În viziunea lui Pavel fiecare credincios este așteptat să intre în părtășia credinței făcând fapte care confirmă legătura în care suntem așezați în Cristos. Când aducem laolaltă lucrurile frumoase pe care le facem prin credință se revelează în acel moment ceea ce Pavel numește TOT BINELE care lucrează în noi și prin noi, spre slava lui Cristos.
Astăzi, din nefericire, mulți din cei care se declară creștini se mulțumesc să-și rezume credința la simple declarații pentru care folosesc un limbaj tehnic, lipsit de sensibilitate și ancorare în practica credinței. Philip Yancey consideră că unii credincioși s-au obișnuit să vorbească într-o limba ,,spiritualeză” prin care să-și nuanțeze experiențele lor zilnice de genul - ,,am pierdut autobuzul astăzi… asta înseamnă că Dumnezeu are un motiv pentru care a îngăduit asta” și nu spun mai degrabă - ”data viitoare am să pun ceasul să sune mai devreme ca să nu mai întârzii”.
Iată un mod de al implica pe Dumnezeu în lucrurile simple și banale ale vieții, refuzând cu încăpățânare să trecem dincolo de cuvinte la o credință care este gata să acționeze cu Dumnezeu de față.
Omul lucrurilor frumoase e discret, dar nu neobservat. Trecerea lui pe la cei încercați aduce inevitabil mireasma binelui de care este atâta nevoie.
1 STEINHARDT , NICOLAE, Dăruind vei dobândi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p.11.
2 Biblia ,trad. Dumitru Cornilescu, Societatea Biblică din România, Oradea, 2007, Evanghelia după Matei 26:13, p.956.
3 YANCEY , Philip, Măsura credinței- Dacă Dumnezeu este bun, de ce nu poate opri răul?, trad. Dumitru Dorian, Cluj-Napoca, Editura Aqua Forte, 2010, p.66.
4 Biblia , Epistola lui Pavel către Corinteni 12:28, p.1123.
5 STEINHARDT, Op.cit. p.14
6 Biblia, Epistola lui Pavel către Filimon, vers.6
7 YANCEY , Op.cit, p.116.
Comentarii