Călătoria credinței

Lucrurile pe care pe întâlnim în viață poartă amprenta providenței divine. Nimic nu este întâmplător.

Oamenii care s-au întâlnit cu providența divină au fost transformați în mod miraculos¹. Pornim pe un drum cu sens unic, spre Împărăția lui Dumnezeu. Una dintre cele mai faimoase expresii din istoria omenirii, cunoscute la nivel global de atât de multe generații, apare enunțată pentru prima dată în opera marelui istoric roman Suetonius, care i-a atribuit-o lui Iulius Caesar: „Zarurile au fost aruncate".

Expresia reprezintă traducerea presupusă sintagmei din limba latină – „Alea iacta est", care literalmente, ar putea fi tradusă: „zarul a fost aruncat"². Expresia ar fi fost pronunțată se pare de conducător politic și general roman Iulius Cezar în ziua de 10 ianuarie 49 î.Hr., când și-a condus trupele peste râul Rubicon, care constituia granița dintre Galia Cisalpină și Italia. Expresia în sine lăsa să se înțeleagă că s-a produs inevitabilul dincolo de care nu mai este cale de întors. Alegerea poartă cu sine și consecința sa.

Există în Scriptură un verset care vorbește despre o orbire voită a celor în viața cărora a lucrat Dumnezeu în mod puternic și vizibil. Profetul Isaia scria despre această miopie spirituală a celor din generația sa, spunând: ,,Doamne, mâna Ta este puternică, ei n-o zăresc”³. De ce pune profetul Isaia o asemenea concluzie? Păi, poate fi văzută mâna lui Dumnezeu? Găsim în nenumărate pasaje din Scriptură faptul că în spatele lucrurilor și lucrărilor minunate din viața celor neprihăniți, și nu numai, stă mâna bună a Dumnezeului nostru.

Isaia vede o intenționalitate din partea contemporanilor săi care și-au propus să minimalizeze evidențele prezenței și puterii arătate de Dumnezeu prin intervențiile Sale ca și când ele n-ar fi existat. Prin faptul că le omitem intenționat nu înseamnă că intervențiile nu există, că nu s-a întâmplat nimic. Mâna Domnului este întinsă spre cei neprihăniți ca să le facă bine, deși nu toți recunosc lucrul acesta.

Vedem în Noul Testament faptul că atâta timp cât Isus a stat printre ucenicii Săi, ei s-au uitat la mâinile Învățătorului lor care au lucrat cu putere în nenumărate situații. Spre exemplu, au văzut că era suficient ca Isus să-Și întindă mâna și boala pleca din trupul oricărui om, sau când îl vedeau de departe dracii fugeau îngroziți din fața Lui, iar furtunile stârnite pe mare se linișteau ca și când n-are fi fost. Era o recunoaștere generală a dumnezeirii lui Isus, pentru că prin El s-au făcut toate lucrurile văzute și nevăzute.

Între timp mâinile Sale au căpătat răni care L-au durut, au fost străpunse, iar ucenicii Săi le-au privit din acel moment diferit. Mâinile lui Isus au primit semnele răscumpărării, iar după Învierea Sa din morți El le-a păstrat pentru eternitate. Sunt semnele iubirii Sale eterne.

Cercetătorul biblic Cristian Bădiliță amintește faptul că ucenicii lui Isus au cerut Domnului în rugăciune: ,,Întinde-Ți mâna Ta ca să se facă lucruri extraordinare.” Sublinierea arată implicarea divină prin semnele care confirmă autenticitatea lucrării care se face în Numele Domnului Isus. Când Luca vorbește aici despre semne⁶ -,,terata”⁷ ,,terata”- el are în vedere lucrurile extraordinare săvârșite PRIN mâna lui Dumnezeu.

Deși oamenii n-o văd, mâna lui Cristos este la lucru prin ucenicii Săi. Isus ne-a spus în cuvintele Sale: ,,Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu, de asemenea, lucrez.”⁸ Lucrul acesta ni-l arată pe Dumnezeu într-o continuă lucrare de așezare ordonată a detaliilor după planul și voia Sa.

În fața unei asemenea perspective spirituale, când poți simți confortul însoțirii divine, ar trebui să ne asumăm înaintarea pe Calea credinței în pofida opoziției vrăjmașului. Odată cu întoarcerea noastră la Domnul devenim ținte sigure ale celui rău, așa cum amintea apostolul Pavel că: ,,avem de luptat împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”⁹ Nu poți evita aceasta, e un lucru îngăduit de Dumnezeu pentru ca prin el să se vădească temeinicia lucrării Sale făcută în noi.

Suntem o priveliște pentru lume și îngeri, iar armura pusă la dispoziție de Dumnezeu credincioșilor Săi este menită să ne protejeze și să ne facă în stare să continuăm înaintarea spre desăvârșire. Ceea ce surprinde la Pavel este ușurința cu care vorbește despre atacul spiritual îndreptat de diavolul împotriva celor neprihăniți, iar aceștia trebuie DOAR să stingă fiecare săgeată îndreptată de cel rău împotriva lor.

Întrebarea este, unde este mâna lui Dumnezeu într-o asemenea situație? Dumnezeu ne-a pus la dispoziție scutul credinței care nu este altceva decât o garanție a protecției Sale prin care noi avem siguranța mântuirii. A folosi scutul credinței ca și creștin înseamnă să ții departe de tine lucrurile prin care îți poți pierde pacea lăuntrică. Pentru liniștea noastră ar trebui să stăm departe de zgomotul lumii acesteia și să nu ne lăsăm intimidați de ecoul amenințărilor celui rău.

Noi credem că Isus l-a biruit pe cel rău pentru totdeauna.

^{1 SIMINIUC , G.George, Sfântul apostol Pavel, Editura Cunosc.ro, Botoșani, 2023, p.6.
2 https://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/de-unde-vine-expresia-zarurile-au-fost-aruncate-2315125.html
3 Biblia , trad. Dumitru Cornilescu, Societatea Biblică din România, Oradea, 2007, Isaia 26:11, p.701.
4 Biblia , Faptele Apostolilor 5:12, p.1060.
5 Biblia, Faptele Apostolilor 4:29-30.
6 BĂDILIȚĂ, Cristian, Faptele Apostolilor, Editura Vremea, București, 2017, p.223.
7 The Greek New Testament , United Bible Societes, Sttutgart, Germany, 1966, p.412 și p.422.
8 Biblia ,Evanghelia după Ioan 5:17, p.1031.
9 Biblia, Epistola către Efeseni 6:12, p.1150.}