Călătoria credinței

Viața noastră este o așezare în timp a existenței pe care a trăim aici pe pământ. Viață înseamnă clipe, ceasuri, zile, luni și ani.

Nu totul ne surâde în viață. Înțeleptul Solomon ne spune că totul depinde de ,,vremuri și de împrejurări”¹ . Ce l-a făcut pe Solomon să vorbească despre vremi și împrejurări? În istoria tatălui său David, au fost momente speciale care au marcat istoria familiei lui și a poporului său. În episodul cu Goliat, David a venit pe câmpul de luptă din întâmplare.

S-a dus să îndeplinească o sarcină de familie, să ducă merinde fraților săi și oștenilor lui Saul. Era o vreme grea pentru poporul Domnului, iar El, ca Stăpân absolut, a pregătit ÎMPREJURAREA în care David să-l audă pe Goliat și duhul lui să fie stârnit de acele cuvinte și să se schimbe lucrurile.

Împrejurarea respectivă ne-a arătat un tânăr, David, care a înțeles semnificația și importanța fiecărei clipe în parte. Împrejurarea este timpul pe care nu trebuie să-l ratezi și când trebuie să faci ceea ce trebuie făcut la vreme. David a folosit praștia la timpul ei, așa ne-a spus Solomon că este ,,un timp al aruncatului pietrei”² , o clipă pe care trebuie să o valorifici. E importantă clipa? Da, fiecare în parte.

Clipele din viață sunt acele oportunități pe care providența divină ni le pune înainte, și în timpul cărora se pot întâmpla lucruri speciale. Avem în istorie dictonul lui Horatiu: ,,Carpe Diem”³ - dicton care poate fi tradus - “Bucură-te de clipa prezentă” sau ”Smulge clipa prezentă, culege momentul”, ne oferă o perspectivă asupra înțelepciunii de a ne trăi viața valorificând fiecare clipă din ea.

Timpul este resursa cea mai scumpă și, așa cum ne spune omul lui Dumnezeu Moise: ,, lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci TRECE IUTE, și noi zburăm.”⁴

Sigur, nu-s toate clipele vieții la fel, dar în economia vieții, ele contează. Uneori n-am vrea ca ele să conteze, le-am lăsa să treacă pe lângă noi ca și când n-ar fi fost. Unii vor zile care să nu însemne ceva, iar alții le-ar însemna pe toate ca zile speciale. Ion Creangă pomenește într-una din scrierile sale de o bătrână care gândea cu voce tare și spunea: “De-ar fi toate zilele numai petrecere și veselie și numai o zi de lucru și aceea să fie sărbătoare.”⁵

Adevărul este că, nu contează cum numești zilele respective sau ce faci în ele, ci faptul că odată cu ele ne trece viața.

Isus, într-una din predicile Sale, a vorbit despre drama unui om care a murit și a ajuns în Locuința morților⁶ . Acolo a realizat că în viață a fost o vreme pentru înfăptuirea binelui, pentru a învesti în relații sau a le vindeca, și că viața îți oferă prin împrejurări din ea suficiente momente să alegi ca să te schimb. Ocazii, pe care el, le-a trecut cu vederea și pe care acum le regreta. Era târziu, mult prea târziu pentru a mai putea schimba lucrurile odată cu trecerea în eternitate.

Mentalitatea apostolului Pavel cu privire la timp și existență o vedem lămurit în Sfintele Scripturi. Luca ne spune în cartea Faptele apostolilor că una din grijile lui Pavel era aceea de a NU PIERDE VREMEA - ,,Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se mai oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia”⁷ Valoarea timpului este dată de felul în care îți ordonezi prioritățile cu privire la ceea ce este urgent și ceea ce este important de făcut. Luca a văzut la Pavel nu doar graba de a ajunge într-un loc anume, ci și o înțelepciune în a-și trăi viața.

În Efes îl așteptau credincioșii, însă Pavel a considerat că în acele momente părtășia cu ei era O PIERDERE DE VREME pentru el!!! Curios, nu? Când devine părtășia o pierdere de vreme? Când din obișnuință te întâlnești tot timpul cu aceiași oameni care fac propuneri și nu sunt interesați să le și împlinească, care promit și nu se țin de cuvânt, oameni pe care îi tot înveți din Cuvânt și nu vor să asculte, oameni la care nu vezi vreo propășire spirituală la ei, atunci întâlnirea nu se mai justifică.

Clipele nu se risipesc doar stând singur, sau atunci când faci lucruri pe care n-ar trebui să le faci, ci și atunci când stai în compania unor oameni care nu au perspectivă, care nu vor să se schimbe sau să se îmbogățească în cunoștința voii lui Dumnezeu prin Cuvânt. Trist este că într-o asemenea formulă toți pierd.

Așa cum ne spune Scriptura în cartea Proverbele: ,,Cine umblă cu înțelepții se face mai înțelept, dar cine umblă cu nebunii o duce rău”⁸

^{1 BIBLIA , trad. Dumitru Cornilescu, Societatea Biblică din România, Oradea, 2007, Eclesiastul 9:11, p.675.
2 Ibidem , Eclesiastul 3:5, p.671.
3 CRUCERU , Marius David, Întoarcerea în oglindă, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006, p.19.
4 BIBLIA , Psalmul 90:10, p.671.
5 CRUCERU, Op.cit, p.22
6 BIBLIA, Evanghelia după Luca 16:19-31.
7 Ibidem , Faptele apostolilor 20:16, p.1082.
8 Ibidem , Proverbele 13:20, p.651.}